Textus, încântat de armonia toamnei, anotimp în care a făcut ochi de frunză, a intrat și în clasa elevilor de clasa a V-a. L-au observat chiar de pe copertă și erau curioși să vadă cine este, de unde vine și despre ce sunt atelierele lui. Treptat, au învățat că un atelier este ca un nod pe care îl faci după ce reușești să descâlcești niște fire lungi, pufoase și colorate. Pas cu pas, fiecare activitate contura cunoștințe noi, iar răsplata era convingerea că știu, înnodând la sfârșitul atelierului bucuria izbândirii. Au fost multe ateliere, în care am făcut de toate: am pus verbe... la borcan, am vizitat ... un oltean, am mâncat mere cu grade de comparație, am făcut lumi din plastilină, am născocit balauri și poveștile lor, ba chiar am mâncat litere... la propriu! Orele de limba și literatura română se depănau ușor, iar Textus era acolo pentru a prinde firele la timp. Nici în momentul când am pus copacilor ochi nu a lipist, știa că, doar așa, poți înțelege personificarea. În Școala Altfel, am inventat povestea unei prințese... Dioneya, cunoscută de către toți drept plantă carnivoră și am devenit scriitori sau suntem scriitori în devenire... cred că este mai bine așa. Lumea lui Textus este plină de cuvinte și tare este bine să le cunoaștem rostul. Intrăm în text, îl străbatem de la un capăt la altul, îi ținem în brațe cuvintele și apoi ieșim dincolo de lumea lui pentru a-i putea înțelege rostul lui în creionarea noastră!
Comments